Norocul meu e că
prietena mea știe să gătească. Norocul și mai mare e că stăm într-o garsonieră
și nu e loc de două persoane simultan în bucătărie. Adică e, dar doar dacă stau
cuminți și nu dau din mâini.
Când stăteam
singur, găteam o dată la două săptămâni, acum gătesc o dată la patru. Culmea e
că îmi place să gătesc. Dar cred că îmi place doar fiindcă o fac rar, că dacă
aș găti o dată la două-trei zile cred că s-ar diminua plăcerea asta. Dar vezi,
cred că aș găti mai des și m-aș simți mai bine dacă aș avea o bucătărie
spațioasă și bine dotată. Acum e momentul să visăm.
Mmmm!
În primul rând să
fie spațiu larg, să avem loc să trecem unul pe lângă altul. Trebuie să
recunosc, bucătăria din garsonieră încurajează mult apropierea umană, dar, hei,
să dăm dormitorului ce-i al dormitorului și chiuvetei ce-i al chiuvetei.
În al doilea rând, să fie un blat lung, unde
să am loc să tai, să curăț, să pun castroane și boluri, cârpele, mănușile și
două oale. Sincer să fiu, de oale nu sunt foarte pasionat. Trebuie vreo două
pentru ciorbă și vreo două mai micuțe pentru diverse sosuri sau mâncăruri
rapide. Dacă o întrebi pe prietena mea, ea vrea și oală sub presiune, că i-a
intrat în cap că altfel puiul de țară nu poate fi gătit. Eu îi tot spun că nu
are suficientă răbdare, ea îi dă înainte cu oala sub presiune.
Nici la tigăi nu
aș exagera. Trebuie una teflonată sau de ceramică, mai adâncă și să nu
lipească, trebuie una tip grătar și una medie, ușoară, pentru omlete și,
ocazional, clătite. Tigaie de clătite nu vreau că fac de 2 ori pe an (din lene)
și nu merită să investesc în așa ceva.
O tavă pentru
cuptor ar fi foarte utilă. De fapt, două. Una o folosesc pentru toate chesțiile
care se gătesc la cuptor și una o folosesc pentru plăcinte și alte prăjituri.
Da, da, mie îmi place să fac prăjituri
în data aia o dată la patru săptămâni când am chef de gătit. Am și zis că dacă
nu mai merge cu ce fac la serviciu, ultima șansă pentru un serviciu pe Pământul
ăsta e la cofetărie.
Dar ce vreau eu
cel mai mult și mai mult să nu-mi lipsească din bucătărie sunt bolurile. Vreo
20. Măcar. Să pot eu să pun așa într-unul ceapa tăiată, într-altul morcovii,
într-altul ardeiul, în altul unt sau condimente, în altul albitură sau 2 ouă, măsline, cașcaval
și câte și mai câte. Să fie boluri simple acestea, din ceramică, dar și din inox. Să mai fie și niște
boluri pictate frumos, să pui niște fructe mici, semințe, alune. Aș vrea să am
o armata mică de boluri care să umple un dulap. Cred că aș fi în stare să
mănânc tot din niște boluri, ori ciorbă, ori tocăniță, ori cremă de zahăr ars
(la asta am răbdare). Aș pune un bol
frumos de decor pe masa din bucătărie, unul în sufragerie și pentru noptieră mă
mai gândesc. Înclin să pun și acolo, totuși.
Sunt nebun,
ziceți voi, sunt nebun eu din pricina asta? Nu trebuie neapărat să răspundeți
la întrebare. Sau dacă vreți, puneți răspunsul vostru într-un bol și
trimiteți-mi-l. Aș aprecia să nu vorbiți cu prietena mea înainte. Mulțumesc.
Acest articol, pe
parcursul căruia am înnebunit puțin de poftă (de boluri, desigur), a fost scris
pentru Superblog 2018.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu