A fost odata o poveste care a inceput cand vantul nu apucase inca
sa zbiceasca lutul ud al Pamantului abia creat. Povestea nu s-a terminat nici
acum si continua pana la sfarsitul veacurilor.
Intr-un ungher zacea, la inceput ud si slab, dorul. Avea
aripi negre, zdrentuite, inca slabe. Era neajutorat. Cand primul om l-a vazut a
vrut sa il omoare, ca sa ii crute suferinta. Dar i s-a facut mila de el si l-a
luat sa il inchida in casa lui ca sa nu sufere afara in vant si soare aprig.
Dorului ii placea la nebunie sa se cuibareasca langa om, pe piept. Era ca o
pisica, se dezmierda, sfaraia si torcea pe pieptul lui. Dar fiind un dor magic
cu cat se prelingea mai mult pe pieptul omului ii facea acestuia doua gauri
unde statea cu ghearele lui. Si gaurile cresteau pe zi ce trecea. Cand a fost
indeajuns de mare si omul a slabit putin nu mai avea nici un loc in casa lui.
Se plimba ca o naluca fara sa stie de ce si unde. Haladuind, omul a ajuns pe
marginea unui rau unde l-a furat somnul. Un sarpe s-a apropiat, s-a bagat in
pipetul omului a furat un os si a vrut sa fuga cu el la stapanul sau. Cum cine
? Dracul. Un os din trupul omului era foarte valoros pentru Diabolicenia sa si
ar fi putut sa stapaneasca Pamantul cu ajutorul lui. Dar miselul sarpe vrand sa
treaca raul a pierdut osul in apa. Caci Dumnezeu veghea. Si din osul omului,
din apa s-a ridicat mandra femeie, cu par balai. Femeia s-a apropiat de barbat
si i-a acoperit ranile din piept cu pieptul ei. Se inchise rana barbatului si
femeii ii crescura sanii in locurile de pe pieptul ei cu care astupase rana
barbatului. De atunci au si barbatii si femeile sani, barbatii au niste rani
vindecate si inchise cu un sfarc, insa.
Plecara cei doi inapoi caci barbatul, vindecat vroia sa se
intoarca la casa sa. Dorul il astepta si fu tare necajit cand vazu femeia. Caci
femeia statea lipita de trupul barbatului si el nu mai avea unde sa se
cuibareasca. Si a plecat dorul in lume. A plecat sa gaseasca un piept gol de
barbat sau de femeie in care sa se cuibareasca. Din cand in cand mai gaseste pe
cate cineva si il seaca de puteri. Dar nimic nu e ca la inceput si Dorul
alearga sa se stabileasca undeva, caci toti cauta sa il alunge si sa il omoare.
Nu s-a potolit nici acum . S-o potoli la Sfarsit, cand il va imbratisa Domnul.
Dar pana atunci va mai curge multa apa pe acest pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu