Ceata

Cand cauti viitorul in frunzele de toamna 
Si umezeala rece ti s-a lipit de piept 
Sunt mii de fluturi care, doamna, 
Se ascund sub sternul tau inert. 

Sunt mii de vietati ce-asteapta 
Sa-si cante partea din concert,
Sunt cei ce daruiesc in viata,
Sunt cei ce mor cand ei primesc. 

Cand se lipesc de talpa frunze 
Ce-ti imbacsesc un gand fugar, 
Ai soaptele chircite-n buze,
Ai forta-nchisa-n buzunar. 

Chircite sunt sperantele, domnita, 
Sunt visurile care ar putea 
Sa-ti dea o forta nemaintalnita, 
Daca, si numai daca, le-ai abandona. 

Cand te lovesc in fata frunze 
Si se lipesc de lacrimi, draga mea, 
Sunt amintiri ce alearga razvratite,
Sunt demoni care te vor devora. 

Sunt demoni multi in jur, de gheata 
Si nu esti singura, dar esti 
Surprinsa-n colivia ta de ceata, 
Surprinsa ca nu mai traiesti. 

Ai scris o poezie, dar... 
Ai vrut sa scapi mult prea usor,
Ramai cu pieptul tau amar 
Spre soare dar, sa ucizi dor. 

Sa ucizi vise, amintiri, 
Sperante, demoni, gheata, foc, 
Nu-ti fie teama de priviri,
De judecati sau de noroc. 

E ceat-afara sau sunt ochii 
Ce nu pot vedea orizontul ? 
Sunt faldurile unei rochii 
Si toamna-i cea care mascheaza totul ? 

Sa fie asta sau o lupta, 
Un razboi rece, ce-orizontul 
Ti-ascunde ochilor surprinsi ? 

Himerele sunt arme si sufletul e frontul.