Casă cu emoție vreau

Prietenei mele îi place mult un mall din București. Mi-a spus că se simte bine în el și îi dă o stare de bine. M-am mirat puțin de ceea ce mi-a spus pentru că ea nu prea se dă în vânt după mall-uri, pe de-o parte, iar pe de altă parte sunt cam aceleași magazine sau măcar același tip de magazine în toate mall-urile, inclusiv în acesta. Apoi am început să o urmăresc mai atent și mi-am dat seama că dispoziția ei are legătură  în multe cazuri cu spațiul în care este. E adevărat, contează mult și contextul, dar nu e totul. Mi se aplică și mie, am stat și m-am gândit mai mult apoi la acest subiect.

Toți oamenii sunt influențați într-o măsură mai mare sau mai mică de spațiul în care stau sau doar petrec  un timp. Suntem  influențați chiar și de locurile prin care doar trecem, fără a zăbovi prea mult, dar suntem influențați și de cele în care locuim o perioadă mai lungă de timp, zile, săptămâni, luni sau ani. Ne simțim bine în anumite locuri, ne simțim stresați în altele, ne simțim inspirați în unele sau constrânși ori apăsați în altele. Spațiile pot induce sau potența emoții și acesta este motivul pentru care arhitectura este considerată o artă. Operele de artă ating corzi sensibile ale sufletului, dar e adevărat că nu îi ating pe toți în același fel. Diferite persoane pot rezona diferit cu aceeași operă de artă și asta pentru că pentru unii sunt mai importante unele emoții și sunt atinse mai mult de acestea iar pentru alte persoane sunt alte emoții care îi influențează. Din punctul ăsta de vedere, arhitectura are ceva unic: o clădire poate fi construită astfel încât să rezoneze cât mai tare cu proprietarul, locatarul sau cu scopul pentru care a fost proiectată. Dacă la spațiile publice vorbim de un scop general, cumva ritualic, la spațiile intime vorbim de un scop personal. Spre exemplu, într-o biserică oamenii se adună cu un motiv anume, cu anumite gânduri și emoții orientate spre un scop general comun, iar în casa sa fiecare vine cu propriile gânduri și emoții.

După cum v-ați dat seama, mă interesează subiectul și m-am gândit mult la asta. În momentul în care am conștientizat aceste lucruri, am conștientizat și importanța unui bun birou de arhitectură.  E important să găsești acolo un om care să aibă o minimă curiozitate în a te cunoaște pe tine, cel care îi soliciți serviciile, în a înțelege ce îți dorești, ce îți place, ce te relaxează, te animă sau te supără. Pentru că, la final, casa pe care o proiectează  va trebui să se potrivească în cât mai mare măsură cu cel care o va locui sau cu cei care o vor locui, dacă e vorba de o familie sau un cuplu. Nu e simplu deloc. E un aspect care e deseori  neglijat, cel mai important fiind considerat cel ce ține de inginerie, de structura de rezistență, materialele folosite, mărimea camerelor. Nu zic că nu sunt importante, pentru că e vorba de siguranța ta ca individ, de confortul tau fizic, pentru mine însă confortul psihic este cel mai important.

În articolul trecut vorbeam despre construcția unei case și cât de complicată este ea din punct de vedere al alegerii materialelor și al găsirii celor mai bune oferte. Acum vorbesc despre etapa de dinainte, cea in care ne gândim la un proiect de casă. E important să mergi către un birou de arhitectură cu experiență dar și cu empatie, care știe foarte bine atât care sunt cele mai bune soluții tehnice, cât și ce tip de organizare a spațiului ar fi cea mai potrivită pentru felul tău de a fi și pentru dorințele tale. Nu am în cap foarte exact cum aș vrea să arate casa mea de vis, dar am în cap trei principii pe care aș vrea să le respecte.

1      Lumina

Îmi place lumina, îmi dă energie, îmi dă inspirație. Aș vrea ca viitoarea mea casă să fie o casă luminoasă. Să existe multe ferestre, orientate așa cum trebuie pentru a avea în cea mai mare parte a zilei lumină naturală. Asociez lumina cu căldura și mă simt mai confortabil termic într-o casă luminoasă decât într-una întunecoasă. S-ar putea ca termometrul să mă contrazică uneori în comparația dintre o casă luminoasă și una mai puțin luminoasă, dar până la urmă contează cum percep eu realitatea, nu cum e ea tehnic vorbind. O casă cu ferestre mari este și o casă care poate fi bine aerisită. Mi se potrivește o astfel de casă pentru că eu sunt o persoană cu un ritm de energizare destul de lent. Nu sunt foarte matinal, nu îmi place cafeaua și durează ore întregi până ajung la o stare de trezie acceptabilă. Lumina însă mă ajută foarte mult.

2      Lemnul

Îmi place foarte mult lemnul pentru conexiunea cu natura pe care o simt prin intermediul lui. Ce e făcut din lemn are rămășite de viu, e natural, dă o amprentă de familiaritate spațiului. E adevărat, eu sunt crescut la țară și poate așa s-ar explica preferința mea pentru lemn. Părinții mei nu au casă de lemn, dar zona în care m-am născut și am crescut e încă bogată în păduri. Nu îmi doresc neapărat o casă integral din lemn, sunt destul de multe inconveniente de ordin tehnic din cauza modernității vremurilor.  Dar mi-ar plăcea să am elemente din lemn integrate in construcția și în estetica spațiului. Mi-ar plăcea să văd în jurul meu obiecte confecționate din lemn, să fie, poate, o parte a casei unde să predomine acest material. Cred că un arhitect cu un simț estetic dezvoltat ar găsi cea mai bună soluție pentru a integra lemnul în construcție.

3     Mic și încăpător

Sună ciudat, nu? Cum adică mic și încăpător? Ei bine, am avut experiența de a merge în locuri care din punct de vedere al spațiului nu erau foarte generoase, dar în care mă simțeam foarte bine datorită organizării acelui spațiu. Un birou de arhitectură care oferă și servicii de amenajări interioare e foarte potrivit pentru acest job. Nu îmi plac spațiile foarte largi, nu vreau sufragerie de 10 pe 6 metri, nu vreau dormitoare spațioase neapărat. Vreau ceva intim, cald, ceva care să fie mai degrabă cuibul meu și al familiei mele, nu o hală sau o arenă de spectacole. Dar să pot să îmi organizez în acel spațiu tot ce am nevoie. Știi, spațiile mai mici sunt mai încărcate de emoție, parcă.

O casă înseamnă foarte mult pentru un un om. Chiar dacă ai, așa cum am și eu, un ritm de viață alert, chiar dacă pleci la 7 dimineața și ajungi înapoi acasă la 9 seara, e important ca acele câteva ore pe care le petreci în casa ta să te încarce cu energie bună.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2018.

Cum ar fi daca mi-as face casa?

Tatăl meu nu s-a căsătorit până nu și-a făcut casă. Asta a fost ambiția lui. Dar, la țară, oamenii așa făceau, nu era singurul în această situație. I-a fost greu, mi-a povestit cum a făcut. A alergat după materiale de colo până colo, că nu găseai totul într-un singur loc. De la unii luai cărămidă, te duceai în altă parte să iei ciment, adu pietriș, cară apă, taie lemne, du-te la gater să-ți faci scândură, cumpără instalațiile. Asta ca să nu mai zic de meșteri. Nu era singurul care făcea casă în zonă, trebuia să te duci să vorbești cu tâmplarul, cu muncitorii, cu femei să ajute la făcut mîncare pentru cei ce munceau. Să vezi când erau liberi să vină și la tine, să te înțelegi la bani, să respecți hachițele fiecăruia: unul vrea pauză la 12, altul la 2, altul vrea băutură, unul mănâncă numai de post, altul vrea numai varză și carne, ăla pleacă la 3 că mai are treabă, altul stă până la 7 seara, unul nu știe cum să facă mortarul, altul se băga doar la fundație, ăla cioplește într-un fel, altul altfel. Credeți că era simplu? Nu era deloc.

Cum ar fi dacă mi-aș face eu acum casă? Păi cred că aș înnebuni. Acum mai e o chestie: piața materialelor de construcții s-a diversificat foarte mult. Te duci să iei tablă și ai de ales între tablă zincată, tablă laminată, tablă neagră laminată, apoi ai profile metalice HEA, HEB, INP și alte prescurtări din astea de nu mai știi ce și cum să alegi, tot felul de rigips, BCA, vopseluri, izolații. Nu sunt meseriaș și nu mă pricep, trebuie să te duci cu un meseriaș la mai multe depozite și dacă întrebi doi meseriași dferiți, fiecare își poate recomanda altceva, ce știe el că e mai bun și se potrivește la ce ai de făcut. Și încă nu am ajuns la costuri. Aia e mai ieftină, dar ține 5 ani, aia e mai scumpă, ține 10, ailaltă e și mai scumpă, dar are nu știu ce izolație, profil, diametru.

De aia e bine să ai un singur loc să te duci și să alegi tot ce ai nevoie. Știți conceptul de casă de comenzi? Te duci la oameni și le zici ce le trebuie și ei comandă pentru tine, cât îți trebuie și cum îți trebuie. Ai consultanți care te sfătuiesc ce și cum, ei nu sunt angajați ai unei firme și pot să îți recomande fix ce cred că îți trebuie, nu ce face firma x sau y. Casă de comenzi in domeniul materialelor de construcții? Ei bine, există.

Când îmi voi face casă (și eu aș vrea să-mi fac una), voi apela la ei. M-au atras cu acest concept de a găsi tot ce trebuie într-un loc. Plus că trăim în era internetului și toate se comandă online, pe site-ul lor, nu trebuie să mă duc la nu știu ce depozit la mama naibii. Ei nu depozitează materialele, le comandă pentru tine pe loc și astfel ai și un avantaj la preț, pentru că nu plătești depozitare și e convenabil și că ai o singură livrare pentru toate, nu 7 livrări pentru 7 chestii diferite.

Mai au o chestie care este unică: recenzii video. Asta înseamnă că atunci când vin băieții și îți aduc materialele, tu filmezi livrarea și ei îți dau și o reducere. Mișto, nu? Nu primești o avere, dar știi cât contează fiecare leuț când ai de cumpărat o mulțime de lucruri? Pe site au deja o mulțime de recenzii video, te uiți și vezi ce au primit alți oameni, cum au primit, cum au montat.

E clar, da? Înainte să mă însor îi fac casă, nu ar trebui să fie prea complicat acum.

Acest articol a fost construit pentru Superblog 2018.

Bucătăria de vis - o boală cu multe boluri

Norocul meu e că prietena mea știe să gătească. Norocul și mai mare e că stăm într-o garsonieră și nu e loc de două persoane simultan în bucătărie. Adică e, dar doar dacă stau cuminți și nu dau din mâini.

Când stăteam singur, găteam o dată la două săptămâni, acum gătesc o dată la patru. Culmea e că îmi place să gătesc. Dar cred că îmi place doar fiindcă o fac rar, că dacă aș găti o dată la două-trei zile cred că s-ar diminua plăcerea asta. Dar vezi, cred că aș găti mai des și m-aș simți mai bine dacă aș avea o bucătărie spațioasă și bine dotată. Acum e momentul să visăm.

Mmmm!

În primul rând să fie spațiu larg, să avem loc să trecem unul pe lângă altul. Trebuie să recunosc, bucătăria din garsonieră încurajează mult apropierea umană, dar, hei, să dăm dormitorului ce-i al dormitorului și chiuvetei ce-i al chiuvetei.

În al doilea rând, să fie un blat lung, unde să am loc să tai, să curăț, să pun castroane și boluri, cârpele, mănușile și două oale. Sincer să fiu, de oale nu sunt foarte pasionat. Trebuie vreo două pentru ciorbă și vreo două mai micuțe pentru diverse sosuri sau mâncăruri rapide. Dacă o întrebi pe prietena mea, ea vrea și oală sub presiune, că i-a intrat în cap că altfel puiul de țară nu poate fi gătit. Eu îi tot spun că nu are suficientă răbdare, ea îi dă înainte cu oala sub presiune.

Nici la tigăi nu aș exagera. Trebuie una teflonată sau de ceramică, mai adâncă și să nu lipească, trebuie una tip grătar și una medie, ușoară, pentru omlete și, ocazional, clătite. Tigaie de clătite nu vreau că fac de 2 ori pe an (din lene) și nu merită să investesc în așa ceva.

O tavă pentru cuptor ar fi foarte utilă. De fapt, două. Una o folosesc pentru toate chesțiile care se gătesc la cuptor și una o folosesc pentru plăcinte și alte prăjituri. Da, da, mie îmi place să fac  prăjituri în data aia o dată la patru săptămâni când am chef de gătit. Am și zis că dacă nu mai merge cu ce fac la serviciu, ultima șansă pentru un serviciu pe Pământul ăsta e la cofetărie.

Dar ce vreau eu cel mai mult și mai mult să nu-mi lipsească din bucătărie sunt bolurile. Vreo 20. Măcar. Să pot eu să pun așa într-unul ceapa tăiată, într-altul morcovii, într-altul ardeiul, în altul unt sau condimente,  în altul albitură sau 2 ouă, măsline, cașcaval și câte și mai câte. Să fie boluri simple acestea, din ceramică, dar și din inox. Să mai fie și niște boluri pictate frumos, să pui niște fructe mici, semințe, alune. Aș vrea să am o armata mică de boluri care să umple un dulap. Cred că aș fi în stare să mănânc tot din niște boluri, ori ciorbă, ori tocăniță, ori cremă de zahăr ars (la asta am răbdare).  Aș pune un bol frumos de decor pe masa din bucătărie, unul în sufragerie și pentru noptieră mă mai gândesc. Înclin să pun și acolo, totuși.

Sunt nebun, ziceți voi, sunt nebun eu din pricina asta? Nu trebuie neapărat să răspundeți la întrebare. Sau dacă vreți, puneți răspunsul vostru într-un bol și trimiteți-mi-l. Aș aprecia să nu vorbiți cu prietena mea înainte. Mulțumesc.

Acest articol, pe parcursul căruia am înnebunit puțin de poftă (de boluri, desigur), a fost scris pentru Superblog 2018.

Facem planuri romantice? Facem.

Primul sărut cu prietena mea a fost în parcul IOR. În prima noastră vacanță de vară ne-am cazat la un hotel care era lângă un mic parc de distracții. Credeți că aș fi vrut să ne urle muzica din parcul de distracții până la 1 noaptea? Da, da, știu, niște babalâci, vrem să ne culcăm la 1 în vacanță. Cel mai frustrant era însă Dragonul Vesel. E vorba de un mic trenuleț montaigne-russe care își făcea cursa în 30 de secunde și te întorcea doar de două ori mai smucit. Măi, nene, dar dacă nu urla dragonul până la 1 noaptea, clipocea, pufăia, făcea cu ochiul! Ce crezi? În ultima seară ne-am dat și noi cu el, numai de-ai naibii. Ne-am înghesuit cu chiu, cu vai în drăcia în mod evident creată special pentru copii mici, în niciun caz pentru adulți. Foarte bun pe smucituri, mi-a aranjat vertebrele cervicale bine. Și după asta ce vrem noi? Vrem o vacanță într-un parc de distracții ca lumea. Da, să stăm până la 12 noaptea acolo, dar ziua să vizităm parcuri și palate. Și uite așa am ales: city break în Viena.

Am pornit pe net între două ședințe la serviciu și am găsit cele mai bune oferte city break. Nu a fost greu de ales pentru că am găsit cele mai bune opțiuni la Christian Tour. Sunt prețuri foarte bune și îți poți rezerva și avionul și cazarea pe site-ul lor cu doar câteva clicuri. Comod. Al doilea prenume al meu e comod. Și asta se numește simplu experiența city break Christian Tour. Pe blogul lor poți găsi multe informații despre cele mai populare destinații împreună cu cele mai recente oferte city break pentru acele destinații.

Ce vom face la Viena? În primul rând Prater - unul din simbolurile Vienei. Da, vrem să ne dăm în roata mare, să stăm agățați ca liliecii pe traseul de montaigne-russe, să urlăm ca apucații și apoi să ne revenim în parcul verde.

                                                                   Palatul Schonbrunn      

                                                                                            Belvedere

Vrem și palate, că doar prietena mea e o prințesă, nu? Mergem la Schönbrunn, la Belvedere, ne plimbăm în grădinile lor mari și explorăm orașul într-o caleașcă vieneză tipică (Fiaker îi zic ei).
O plimbare în pragul serii pe Dunăre sau o plimbare pe Dunăre în miezul zilei până la Bratislava? Greu de decis.
Să plecăm în decembrie ca să prindem și faimoasa lor Piață de Crăciun sau să plecăm la primăvară ca să avem vreme bună de bătut străduțele cu cafenele, magazinașe și aleile palatelor? Mm, nici cu asta nu ne-am hotărât.

De fapt, cel mai greu lucru într-un city break Christian Tour e să te decizi ce vrei să vizitezi. Cu hotelul și avionul nu e nicio bătaie de cap. Ai pe site o mulțime de variante de hoteluri Christian Tour și găsești cele mai bune oferte de bilete de avion în funcție de datele pe care ți le dorești.

Pentru mine și prietena mea prima opțiune de city break în Viena este Christian Tour. Când plecăm? Ei, curioșilor, voi pune poze, nu vă grăbiți. Dacă primul sărut a fost în IOR, al câtelea sărut va fi în Viena? (fac cu ochiul)

Ghid inutil de stil - varianta de 10

          Cele mai frumoase momente le petrecem fără haine – așa e o vorbă. Eu sunt de acord, dar sunt anumite momente petrecute fără haine în care nu ajungi dacă nu ești îmbrăcat bine. Ironic, nu? Care sunt cele mai bune articole de îmbrăcăminte care te ajută să petreci momente frumoase în pielea goală? Ei bine, am făcut o listă cu ele. Fetelor, băgați la dulap, băieți, băgați la cap!

          1. Rochiile

Știți, desigur, sunt acele articole de îmbrăcăminte pe care 49,6% dintre bărbați (statistică oferită de GOL – Grupul de Observație a Lălâilor) le confundă cu fustele. Pentru a elimina confuzia, fustele încep de la talia femeii și rochiile încep de mai sus. Acum că am lămurit chestiunea aceasta arzătoare, să vă explic de ce o rochie elegantă este atât de importantă pentru o femeie și de ce bărbaților le plac atât de mult.

Serios, trebuie să vă explic? Nu v-ați uitat la poze și pe link? Dacă îmi cereți vreunul sau vreuna o explicație, îmi dau demisia din funcția de scriitor leneș de blog. Am zis.

           2. Șosetele

Am o obsesie mai veche cu șosetele, fiindcă îmi plac foarte mult și consider că sunt nedreptățite ca articole de îmbrăcăminte. O șosetă frumoasă atrage atenția asupra minunăției unei glezne feminine. O șosetă albă și un pantalon de culoare închisă atrage atenția unei femei că bărbatul care le poartă nu are stil. Cât de multe transmite o șosetă! Cât de mult le urăsc pe cele cu degete!  O femeie cu șosete cu degete e la fel de sexy ca Marilyn Monroe acum. Adică moartă. Și prefăcută într-o grămadă de oase.

           3. Cămașa

Dacă este purtată de un bărbat, comunică faptul că e om serios și matur, că e un corporatist zelos, că merge la interviu sau se duce la nuntă. Dacă e purtată de o femeie, comunică faptul că nu are deloc sâni, că are cei frumoși sâni, că e corporatistă dedicată sau, dacă poartă cămașa lui, că el trebuie să o iubească până la rupere. A cămășii rupere, adică. Da. Oh! OK, să trecem la următorul subiect.

          4. Ghete

Băieți, pe lângă faptul că ghetele nu te ajută prea tare să ajungi în pat cu o femeie, trebuie precizat însă că sunt foarte utile când e frig sau ploaie. Vrem să iubim și când plouă sau e frig și nu vrem să facem asta cu nasul plin de muci, cu degetele de la picioare murate sau degerate. Ele sunt, deci, articole de încălțăminte foarte utile, care ne protejează și ne oferă confort, iar dacă sunt și frumos lucrate și asortate atrag atenția asupra stilului personal. În cazul femeilor, acest articol poartă numele de ”ghetuțe”. Întotdeauna ”ghetuțe”, nu altfel. Nu faceți gafe, băieți! E adevărat, la fel se numesc și când le poartă copiii, dar despre asta într-un articol următor.

          5. Pantofii cu toc

Second best-seducer în garderoba feminină, pantofii cu toc sunt unele dintre cele mai puternice stimulante de imaginație pentru bărbați. Pun în evidență picioarele și conduc imaginația către zonele cele mai ascunse ale femeii. Sunt dirijori, antrenori de dezvoltare personală (dezvoltă o întreagă persoană sau doar părți ale acesteia), tonifianți, agenți eficienți de circulație sangvină, uneori catalizatori de hernie de disc. Astea toate înseamnă pantofii cu toc.

         6. Pantalonii

Fie că sunt scurți sau lungi, albi sau colorați, de stofă sau de blugi, pantalonii îi ajută pe bărbați să nu iasă în lume în chiloți. Femeilor le pune fundul în evidență. Am ratat vreunul dintre avantajele lor? Mmm... nu cred.

        7. Fusta

După cum prea bine știm cu toții, fusta are cea mai mare eficiență când e scurtă. Cât de scurtă și cum de scurtă – asta înseamnă să ai stil. Când e lungă, ei bine, asta ajută la întreținerea conversației. La fel ca în teorema banilor și a fericirii, fusta lungă nu stârnește conversația, dar o întreține. Ceea ce, să recunoaștem, e un lucru foarte bun. Fustelor le crește înzecit valoarea dacă se ridică ușor sau cad - asta se numește Teorema 2 Sexual-Gravitațională . Despre Teorema 1 într-un alt articol următor.

        8. Tricoul

Se poartă când e cald sau faci sport. Uneori, când e Casual Friday la birou. Când porți sutien, potențează efectul sutienului, când nu porți sutien potențează croiala pantalonului bărbătesc. De aceea, mai sunt numiți și potențiatori de forme.

       9. Pălăria

Pălăriile sunt cunoscute pentru utilitatea lor marginală și pentru Audrey Hepburn. Pentru femei sunt cel puțin la fel de greu de asortat ca o geantă plic. Dacă reușesc însă, întorc capetele. Mai era ceva, dar am uitat. Ah, da, bărbații sunt foarte sexy cu pălărie, când merg la un carnaval și trebuie să întruchipeze bărbați fatali ai anilor `40-`50, că în rest nu le poartă.

                                      Fotografie din arhiva personală care demonstrează cele de mai sus.

        10. Pulover

Un alt articol din sfera utilă, puloverul își demonstrează aspectul atrăgător când este subțire și mulat pe corpul femeii și când trece puțin de încheietura fragilă a mâinii ei. Pentru bărbații cu burtă e util, dar total neindicat. Dacă aveți burtă, vă e frig și ieșiți cu o femeie, luați și voi un tricou larg și o geacă de fâș, la naiba. Nu știu, mă, e greu la voi ăștia cu burtă. Mai bine axați-vă pe celealte articole din lista asta. Cu siguranță pentru voi o rochie sau un pantof cu toc sunt mai indicate decât un pulover. Nu mi-o luați în nume de rău, eu încerc să vă ajut.

       Acest articol pare un pamflet și vă rog să-l luați pe alocuri în serios. A fost scris pentru Superblog 2018 și perfect inspirat de answear.ro.