Se pregateste o-ncercare pentru fiinta care-i slaba
Un val ce va veni asupra-i, cerandu-i sa stea drept,
Un vant cu frunze ude, amaraciune si o palma
Il vor lovi, deodata, in crestet si in piept.
Isi va ascunde glasul si ochii-i va inchide,
Dar lacrimi nu ii vor spala obrazul,
Caci piatra ce-i in suflet nu se va deschide,
De nu va invata cu adevar sa sfarame zagazul.
De nu va recunoaste ca mic e-n fata sortii,
Ca e al vremurilor si proniei supus,
Ca numele-i e pus la rand in cartea mortii
Ca dragostea e, uneori, in tot ce nu s-a spus.
Sa-nghita suferinta cu noduri pana-n vintre,
Sa indrazneasca si cerul sa-l citeasca,
Sa nu-i mai fie atata teama de cuvinte,
Sa indrazneasca pe gheata sa paseasca.
Iar cu genunchii indoiti in rugaciune
Sa aiba judecata libera si dreapta,
Sa aiba cutezanta de a spune
"Vreau sa iubesc ce e in lumea toata"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu